vineri, 16 ianuarie 2026

Să ne fie viața aceasta singurul lucru de care să nu ne mai temem

dacă ceva ne zguduie puternic, înfiorător

când atingi un om un punct sensibil şi mâini desfăcute de carne. Îmi pot imagina o viață unică pe care să o pot iubi fără niciun păcat,

dacă inima mea ar avea tentacule și ar putea pluti în acest univers insațiabil ar fi totul așa cum este perfect imaginat între granițele fragile și dureroase ale acestor cuvinte

nu mai reușesc sǎ dorm nopțile 
visele mele scafandru au tăcut în mine toate deodată.

Am luna la îndemână —
o adiere ca o plecare pe front în care strângi în brațe ce-i mai real înainte de ivirea zorilor 

tot ce am iubit s-a scris deja în mine cu litere fierbinți și niciun foc din această lume sau din altele nu mai este capabil să le poată arde.


Photo credits: Pinterest. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

când mǎ ridic pe vârfuri

pământul se stinge  buzele tale au venit firesc ca o umbrǎ din care i s-au desprins oameni.  Râvnesc pe vârfuri, dar carnea nu îmi ajunge ni...