când realitatea este despre monștri din carne vie
și rabbit holes —
o fiară ce umblă cu mască de om să devoreze în plină zi.
Când frica însăși este o fotografie necenzurată cu o fetiță ce i s-au legat mânuțele cu bandă adezivă și privește îngrozită spre cealaltă lentilă neconsolată a umanității în care plâng toate mamele.
O privire ce bântuie și rupe în bucăți respirația fiecărei zile.
Cum totul se leagă înfricoșător
ca o formă rară de cancer cu o mie de fețe îmbătrânite
ce răspândește în lume incognito
pielea goală și putrezită a urâciunii.
Despre încăperi de nisip ce pot înghiți tăceri la rând
cea mai cruntă durere dintre cele mai inimaginabile
cu putință. Și nu ai cum să mai închizi ochii
fără să mai fii același (să dormi, să mergi la serviciu)
să încerci să uiți ca să rămâi totuși funcțional
într-o societate ce a murit.
DUMNEZEU NU DOARME
liniștea Lui înseamnă o răzbunare lentă
în cuibul cu monștri.
Când poezia poate fi o formă de justiție
pentru cei mai mici dintre oameni.
Fii și fiice ale căror nume nu au fost rostite niciodată. Șterși în sertare întunecate,
șterși de justiția patetică a umanității.
Dumnezeu este omenirea ce curăță moartea
ce apasă cu greutate în rănile celor mai mici
și vulnerabili dintre noi.
Copilașul ce nu poate decât să își imagineze îmbrățisarea bună de mamă atunci când închide ochii pentru totdeauna.
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
#WE DEMAND JUSTICE for all the victims (known and unknown) of the Epstein files and all the pedophile rings around the world!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu