marți, 9 ianuarie 2024

Atât de micuțe mâinile tale (Ofeliei)

căutând dragostea de lapte
și rugămintea să nu plec niciodată când dormi
îngerii suflă luna lângă umerii mei

ești lumea întreagă care plânge fiecare poveste, fiecare erou pierdut departe de casă și dăruit neuitării 
când iubești sufletul tău se taie în tine și poți vedea că fericirea este ca un trenuleț magic ce se întâmplă să orbiteze raiul minunilor, ochii ți se strâng
pe o singură stea, e un sentiment sublim

așa aștept fiecare dimineață căci știu că se va arăta soarele și zăpada va străluci cel mai frumos în ochii tăi dintre toți ochii născuți vreodată pe acest pământ 

că dragostea este întotdeauna despre mânuțe mici în care se desăvârșesc toate cuvintele.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Viața mea nu se continuă

în locul oricărei vieți  nu își mai face cicatrici noi  în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi  ce împodobesc fiecare milimetru...