marți, 9 ianuarie 2024

Atât de micuțe mâinile tale (Ofeliei)

căutând dragostea de lapte
și rugămintea să nu plec niciodată când dormi
îngerii suflă luna lângă umerii mei

ești lumea întreagă care plânge fiecare poveste, fiecare erou pierdut departe de casă și dăruit neuitării 
când iubești sufletul tău se taie în tine și poți vedea că fericirea este ca un trenuleț magic ce se întâmplă să orbiteze raiul minunilor, ochii ți se strâng
pe o singură stea, e un sentiment sublim

așa aștept fiecare dimineață căci știu că se va arăta soarele și zăpada va străluci cel mai frumos în ochii tăi dintre toți ochii născuți vreodată pe acest pământ 

că dragostea este întotdeauna despre mânuțe mici în care se desăvârșesc toate cuvintele.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aceste riduri blânde ce apasă de dincolo de carne

de dincolo de chipul meu fragmentar și casa provizorie  în care momentan exist  ca un refugiat ce învață încă o limbă necunoscută  pentru a ...