if there was a poem written for my own heart

când îți visezi dragostea

mâinile tale coboară din tine ca o ancoră 

ce rănește aproape toate adâncurile

nu mai știi dacă între tine și celălalt este întuneric 

sau dacă toate luminile au săpat un zid să picuri încet 

în sângele lui când adormi

pământul tău rodește frumos o grădină cu oameni

îți faci o cărare necuprinsă în toate limbile pământului 

dincolo de carnea ce transpiră  

un râu alb într-un vis cu miei.

Photo source: Pinterest. 

Acestei dureri ce străpunge în noi

ca un munte 

ce moare pe dinăuntru

ce seamănă cu un fel de somn adânc ce înflorește provocator în orice substanță vie 

acelor păsări iubitoare de singurătate ce nu am avut vreodată șansa să le privesc când își iau zborul departe de lume 

singurătatea oamenilor este ca o poezie fără corp

pe care oricât ai încerca s-o iubești 

mai întâi te învinge abia apoi te învață cǎ înainte să iubești este nevoie să crezi fără sfârșit

fiecare treaptă pe care urci este un lung calvar către luciditate

dacă aduni toate ploile ce s-au născut în această viață 

abia atunci va mirosi pământul a primăvară.

Photo source: Pinterest. 

(Tu) să nu mă iubești

la urma urmei nimic nu se mai poate vindeca de nimic 

cuvintele se învelesc în carne, trec prin toate mișcările acestui acvariu în care plutim cu 

păcatele noastre 

să ne imaginăm doar 

cum ar trebui să arate o lume perfectă

o lume imposibilă din care ai șters ușor orice durere

căluții din lemn învață primii pași apoi se topesc în flăcări

nu poți iubi decât iluzia a ceea ce crezi 

că ai ajuns sǎ cunoști deja, 

iluzia unei femei ce se află în ea însăși 

ce mușcă din fiecare fruct vinovat iar apoi se transformă într-o altă femeie 

astăzi strălucesc în jurul tău,  

când închid ochii, ochii tăi luminează păcătos 

foarte aproape de mine 

mi-e atât de teamă să nu te ating. Ar fi teribil de frumos ca o rană în care poezia a ales să nu se mai sfârșească. 

Sângele meu rupe din tine ca un animal imposibil ce flămânzește vieți la rând 

frumusețea mea 

este o carte în care s-au scris deja toate poveștile cu oameni.

Photo source: Pinterest. 

(tuturor acelor) stele care cad din cer

credeam că moartea este o împăcare

că vine întotdeauna ultima ca o infirmieră să schimbe viața cu ceva mai puțin dureros

că o doză de dragoste este o speranță crudă 

cusută în adâncurile mâinilor noastre bandajând 

tocmai acele dimineți ce nu se mai pot vindeca 

moartea nu poate avea putere în locuri de joacă

fiecărui trup îi corespunde un suflet ce se topește

moartea pe care eu o cunosc nu este decât un înger deghizat ce umblă prin lume cu buzunarele pline de ciocolată și jucării.

Photo source: Suspilne Dnipro.