Femeie cu ochii traşi peste
noapte,
te faci că slujeşti la braţul
meu vise sub forma amputării.
Ruşinezi copacul pe care ţi-ai
răzămat fruntea şi sânii îndrăgostiţi
în timp ce iubeşti.
Cu tine mor de viu şi trăiesc
de mort.
Mă duci din întuneric în
întuneric să adun căldura
din oase,
le predau ascultare şi să mă
rog.
Eşti un timp al pământului care
se roteşte în oameni
şi plânge neputinţă.
Ai pus viaţă peste vrajă şi acum
toate păpuşile îmi vorbesc
despre singurătate.
Femeie,
sunt muncit şi tras în carnea
ta ca un inel care doare pe orice deget.
picture by Miruna Cojanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu