Anul ăsta se sfârşeşte într-o plimbare lungă cu tine,
când oasele mi se fac mai mici
şi atârn de gustul cărnii
ca de plecarea unui soare cu iarnă
Tu vii să mă dai la o parte ca un deşert
topind suflarea muştelor,
faci o cărare cu limba în sângele meu
şi creşti iarbă pe ascuns, s-o văd numai când trupul îmi
încape în verdele ei tras
de mâinile pruncilor care găsesc
ucidere-n plăcere
Am visat la tine în cameră
părţi din aripi zbătute
oameni colindând în cimitire
cimitire colindând în zăpadă
Azi
singurătatea mi-e trup gelos pe toate trupurile,
îţi acopăr gândurile cu celofan gros,
te aud cum taci şi mă înfrigurez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu