Astăzi am încetat să mai îmbătrânesc (35)

visez ziua în care am primit trup în pântecul mamei 

la buclele-i aurii scăldate în ploi de vară și artificii

ce este al meu nu și-a inventat încă un nume

lustruind sufletul femeii 

a cărei frumusețe nu are nicio asemănare.

Photo source: Pinterest. 

Sǎ te iubesc nu mai înseamnă nimic

astăzi mi-am pus o dorință, 

florile au crescut în vază 

au împins cerul într-o folie cu oglinzi

la capătul străzii erai tu privind către toate clădirile ce se curbau în mâinile mele de lavandă

câmpuri întregi și frumusețea neprihănită a singurătății 

oamenilor ce știu cum să iubească în liniște alți oameni 

construind inimi în toate căsuțele din plastelină 

cu degete calde, de miere 

ca fiecare dragoste să aibă o inimă cu fereastră la cer.

Photo credits: Pinterest. 

Far side of the moon

Plouă la tine, 

un vis cu corăbii ce trec prin oameni 

iar eu încă am rămas aici să le vorbesc 

despre cum arată tinerețea într-o linie moale din palmă

cum mă supun temerilor 

și-n fiecare zi și noapte ce le trăiesc 

în numele tău se mai naște încă un poem devorat 

de păsările adâncurilor. 

Cum anii trec și vocea ta s-a făcut 

ca un val cald ce aduce moartea mai aproape de viață 

și pe Dumnezeu mai aproape de mine. 

Dacă iubești crezi cu desăvârșire că poți să vezi totul 

și dacă nu ai mai avea ochi, ar crește alții și mai frumoși să vadă nevăzutul ce nu poate fi cuprins 

în cărți ori în colțurile abrupte ale universului. 

Să te gândesc nu mai înseamnă nimic

ca și cum aș iubi cel mai lucid în mijlocul nopții 

și toți pereții ar fi miez de cuvânt înmuiat în lapte. 

Cum toate diminețile ar mirosi a parfumul tău 

recreat ca pentru ultima oară să amintească numai 

cea mai frumoasă durere de pe pământ.

Photo source: Pinterest.

Ochii mei de lunǎ și de stele

când nu te mai gândești la viațǎ, la zilele ce cresc înlăuntrul tău îndrăgostit veșnic de flăcări 

cum 

în fiecare om strălucește singurătatea

cel puțin o dată pe zi 

și cel puțin o dată pe zi în fiecare om sărbătorești 

o zi de naștere cu mâinile goale şi deschise larg 

ca un soare de vară stropit printre flori presate 

între file de cărți şi biblioteci părăsite

cum toate ajung sǎ miroasă 

a mâinile ce le-au așezat în lumină

nimic nu se va pierde 

timpul este cea mai mare iluzie ce desprinde omul de el însuși ca o spirală făcută să crească în infinit 

doar sufletul nu îmbătrânește ci lăcrimează ca un sărut ce arde cu dragoste printre minuni și lacrimi

pășind magic peste valuri.

Photo credits: Pinterest.

Life should be the most beautiful terminal illness

și fiindcă noi nu murim niciodată cu adevărat 

până la capăt 

ci doar ne desprindem de o viață pe care avem iluzia să o fi cunoscut în cele mai frumoase împrejurări 

cu vene plutitoare ca într-un tablou pictat meticulos în pupila lui Jung

ca o vedere magistrală cu zimbri pe care chiar dacă nu ai putere să-i atingi 

prin toate simțurile ce te definesc dar știi că sunt reali 

iar această realitate zdrobitoare începe să doară și ea într-o inimă ce nu vei putea la un moment dat s-o mai iei cu tine 

tot ce trăiești încape într-o cutie muzicală cu arc mecanic iar taina tainelor este că numai din Dumnezeu Însuși curge acea muzică

să te bucuri până la sfârșit ca la minuni 

cu o tinerețe veșnică, să fii copilul vieții care și-a ales meseria de a nu mai crește vreodată ca-n labirintul lui Pan

ce e frumos trece și nu mai vine înapoi decât dacă trăiești retrograd tot ceea ce a erupt în tine într-o amiază cu nuferi

niciodată nu ne îndrăgostim cu adevărat până la capăt

numărăm stele, 

infinitul 

dragostea și tot ceea ce respiri 

devine o galaxie cu iriși ce strălucesc spectacular atât de departe de această lume.

Photo credits: Xperience Imagination (Pinterest).