Atât de micuțe mâinile tale (Ofeliei)

căutând dragostea de lapte

și rugămintea să nu plec niciodată când dormi

îngerii suflă luna lângă umerii mei

ești lumea întreagă care plânge fiecare poveste, fiecare erou pierdut departe de casă și dăruit neuitării 

când iubești sufletul tău se taie în tine și poți vedea că fericirea este ca un trenuleț magic ce se întâmplă să orbiteze raiul minunilor, ochii ți se strâng

pe o singură stea, e un sentiment sublim

așa aștept fiecare dimineață căci știu că se va arăta soarele și zăpada va străluci cel mai frumos în ochii tăi dintre toți ochii născuți vreodată pe acest pământ 

că dragostea este întotdeauna despre mânuțe mici în care se desăvârșesc toate cuvintele.

Poem cu zăpadă

fără de început

soarele strălucea în solzii peștilor 

cârligele se desprindeau din gurile lor și fiecare gol de carne se umplea cu lumină

ce apă frumoasă în care a nins

sper că moartea nu doare nici un pic doar teama de a fi scos din universul pe care-l crezi că este cel mai limpede cu puțină

uneori simți că poți ierta totul chiar și o iubire ce a rămas de ispășit pentru restul zilelor

frânt să fii, Dumnezeu te va îndrepta

căci sângele are înțelepciunea ce se ivește în frumusețea vulturilor 

ce se nasc departe în munți

Am luat cu mine o piatră udă 

cu ea am să mângâi sufletul tău și moarte nu va mai fi.

Photo source: Pinterest

Fericirea unui bisturiu

e atunci când deschide 

o lume și îi repară 

moartea.

Photo source: Pinterest. 

Timpul ce nu mă sfârșește

am crezut că pot trăi în cuvinte, că le pot iubi și ele vor crește mari și tulburătoare că fiecare zi este o ispită de a nu semăna cu nimeni 

sufletul meu deschis ca o carte mereu la același pagină și cineva să își treacă doar umbra degetelor închipuindu-mă cum respir 

în fiecare dimineață să te îndrăgostești de un înger iar el să-ți fie aproapele tău invizibil 

cel pe care nu îl poți vedea sau hrăni

cel dus în spate de păsări

nimic nu este mai viu ca atunci când transpiră sângele

când patul se ridică peste moarte și începe să îți divulge toate secretele acestei lumi

existența mea ca o fantomă ce îngenunchează.

Photo source: Barbara Baldi

The birth of a pearl

Nimic pe lume nu poate să doară mai mult decât dragostea. 

Așa cum carnea va crește în jurul sufletului 

cu blândețe și fiecare strat este făcut 

să învelească zăpezile oaselor 

locuri albe în care a nins de la începutul lumii, acolo unde picură soarele și sângele devine cald și viu

ca o împărăție nevăzută până la sfârșitul 

tuturor timpurilor când ochii ni se deschid cu adevărat să vedem cum arată un Crăciun ce a supraviețuit morții. 

Când lași lumea întreagă în spate cu tot ceea ce-ți poate oferi ea, numai să găsești ceva cu mult mai de preț

atunci știi că a sosit vremea să înveți pe de rost fiecare cuvânt ce stă scris pe buzele Domnului Dumnezeului tău și acest lucru înseamnă să te cunoști în detaliu totdeauna în celălat

cum ar fi umbra ta să înceapă să semene în secret cu umbra lui

și ispita de a ține mereu ochii închiși că 

cele mai frumoase lucruri se văd doar înăuntru.

Photo source: tumblr.

Carnivor

Trupul meu nu este din carne mi-a spus îngerul. Fie-ți lumină, ochilor care cresc și în jurul lor este dragoste. Căci niciodată nu este vorba despre ceea ce vedem, cum nici soarele însuși nu crește sau scade de la sine ci inimile noastre se depărtează sau se apropie când simt durerea amestecându-se în aer. Și uneori doare chiar și atunci când fotografiezi o respirație. O urmă care s-a topit în hainele cuiva iar astăzi nu mai există.

Îmi imaginez frumusețe ca și cum aș iubi un singur bărbat până la sfârșit iar ochii mei i-ar desena pe de rost țărmul sufletului și toate păsările ce se odihnesc la mal.

Photo source by Сергей Шульга

Noaptea vizibilă

Nu putem pândi nicio clipă trecerea dintre lumină și întuneric, stele își iau lumină și sângerează departe 

la capăt universul. 

Numai sufletul meu zdrobit făcut să își iubească noaptea.

Photo source: kawaiitheo:  “Willingen, Germany {Mar Tin}”