am crezut că pot trăi în cuvinte, că le pot iubi și ele vor crește mari și tulburătoare că fiecare zi este o ispită de a nu semăna cu nimeni
sufletul meu deschis ca o carte mereu la același pagină și cineva să își treacă doar umbra degetelor închipuindu-mă cum respir
în fiecare dimineață să te îndrăgostești de un înger iar el să-ți fie aproapele tău invizibil
cel pe care nu îl poți vedea sau hrăni
cel dus în spate de păsări
nimic nu este mai viu ca atunci când transpiră sângele
când patul se ridică peste moarte și începe să îți divulge toate secretele acestei lumi
existența mea ca o fantomă ce îngenunchează.
Photo source: Barbara Baldi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu