dar pe parcurs ce sângele picură salvând viața de orice natură întunecată universul se extinde ca o macara ce luminează în jurul unei biserici.
Tu îmi iubești lacrimile şi-mi închipui inima un fel de foarfecă gândită să îmbrățișeze în loc de mâini.
pământul se stinge buzele tale au venit firesc ca o umbrǎ din care i s-au desprins oameni. Râvnesc pe vârfuri, dar carnea nu îmi ajunge ni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu