Trupul meu nu este din carne mi-a spus îngerul. Fie-ți lumină, ochilor care cresc și în jurul lor este dragoste. Căci niciodată nu este vorba despre ceea ce vedem, cum nici soarele însuși nu crește sau scade de la sine ci inimile noastre se depărtează sau se apropie când simt durerea amestecându-se în aer. Și uneori doare chiar și atunci când fotografiezi o respirație. O urmă care s-a topit în hainele cuiva iar astăzi nu mai există.
Îmi imaginez frumusețe ca și cum aș iubi un singur bărbat până la sfârșit iar ochii mei i-ar desena pe de rost țărmul sufletului și toate păsările ce se odihnesc la mal.
Photo source by Сергей Шульга
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu