Nu mai am nimic de ascuns, am intrat în noapte cu inima sângerând. Șoptești un poem pereții se strâng în jurul tău ca o haită flămândă aluneci în vis într-o lume întunecată cu gheare făcute să mângâie și apoi să rupă
din tine bucăți.
Ridurile erup frumos sub concealer, niagare ascunse plesnesc în farmecul nopții, eu pot renaște și muri în același timp miliarde de atomi se dezintegrează și ard miliarde de fantome microscopice.
Am ieșit din beznă, lumina se întinde pe chipul meu șters de ruj, de eyeliner, de gura ta nemiloasă. Femeia din oglindă își acoperă lacrimile cu mâinile arse, slabă și ostenită ca un calvar călcat de mulțimi de miriapode
misterul feminității e să iubești când nu mai poți, bolnavă și moartă când frumusețea se topește fără s-o simți.
Și zbori ca o sirenă căreia i-au crescut aripi.
 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu