Îți iubesc inima cel mai fericit loc de liniște cu flori ce tămăduiesc moartea zorilor.
O așezare cumplită pe care numai dragostea o putea săvârși la capătul ploii.
Și mă topesc în umbrele ce tresar în spatele ochiului tău.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Problematica ştiinţifică abordată şi scopul demersului de cercetare Am ales să dezbat în cadrul acestei lucrări o temă controversată, zi... -
când îți visezi dragostea mâinile tale coboară din tine ca o ancoră ce rănește aproape toate adâncurile nu mai știi dacă între tine și celă... -
într-o zi vei ajunge să te obișnuiești să fii un simplu privitor croșetând ferestre imaginare plămâni îmbolnăviți de prea multă viață au d...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu