Îți iubesc inima cel mai fericit loc de liniște cu flori ce tămăduiesc moartea zorilor.
O așezare cumplită pe care numai dragostea o putea săvârși la capătul ploii.
Și mă topesc în umbrele ce tresar în spatele ochiului tău.
pământul se stinge buzele tale au venit firesc ca o umbrǎ din care i s-au desprins oameni. Râvnesc pe vârfuri, dar carnea nu îmi ajunge ni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu