Când visezi și te prinzi că nimic (din ceea ce plăsmuiește mintea ta) nu mai este real

atunci e cea mai tare senzație din lume iar 

cuvintele le poți citi și fără de ochi 

căci mintea ta înțelege în sfârșit că timpul 

e ca un izvor ce trăiește din el însuși înainte să moară 

tu ești îngerul ce inventează lumina și mai ai puțin până ce vei deschide ochii, la cele lumești, întunecate 

dar încă te bucuri de acea pace netulburată, umblând între gândurile tale precum un chirurg ce-și atinge creierul fără mănuși, căci așa ar fi cel mai firesc

 

cât de adânc poți coborî în tine însuși 

să dezvelești fiecare strat

de viață până dispar toate staturile 

și inima ta ar ajunge o enclavă până la nori

dar eu încă dorm și 

dimineața mea vie 

poate să mai aștepte puțin.