duminică, 15 octombrie 2023

Niciodată nu am scris despre mine

și mi-ar fi într-adevăr teamă s-o fac, să las poezia aceasta să crească dureros ca o tumoare malignă dar totuși s-o iubesc necondiționat 
precum carnea ce trăiește înlăuntrul cărnii sau
un sânge special ce se împotrivește pe deplin sângelui meu 

și știi că inima ți-e întreagă căci bate și-n celălalt capăt al pământului iar rănile celor ce nu-i vei cunoaște vreodată vor începe să doară mai mult, tot mai mult până când trupul tău va învia stratul de dragoste ce se topește acum sub Fâșia Gaza

să alegi să fii vulnerabil este ca și cum ai merge în război călcând peste flăcări 
cu putere absolută asupra morții 
precum Hristos i-a întors sufletul lui Lazăr din marea de întuneric și a rămas până astăzi cea mai mare minune săvârșită dintre toate minunile.









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Viața mea nu se continuă

în locul oricărei vieți  nu își mai face cicatrici noi  în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi  ce împodobesc fiecare milimetru...