o dragoste infinită e atunci când ai vrea să trăiești măcar cu o secundă mai mult
să respiri soarele în întregime
și tot trupul tău să devină suspansul unui cataclism iminent
sângele să urce Everestul minunilor, între moarte și fericire până dincolo de
locul unde se sfârșește zăpada pe acest pământ.
Am visat cum se desprindeau flăcările de mâinile mele era o toamnă superbă, ireal de frumoasă și toți copacii din lume păreau că zboară departe să colonizeze alte planete
tind să cred că visul nu este decât o stare de nesupunere a minții în propriul corp, la cel mai înalt nivel
așa cum îți iubești viața și ai putere s-o ierți că
fiecare rană te naște într-o altă mamă și mai iubitoare
și cerul plin ar putea să încapă într-totul în cea mai superbă fotografie făcută în gând
afară plouă dar eu iubesc fiecare atom
de apă ce moare pentru viață
cât timp exist și inima mea continuă să bată în liniște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu