pentru pământ
cu norii îngreunând pustiul de sub unghii
și mâinile ce au devenit astăzi un adăpost ferm
pentru ploi imaginare
(în loc de umbrele și vată de zahăr
topindu-se frumos pe drumul
ce veșnic miroase a copilărie).
de dincolo de chipul meu fragmentar și casa provizorie în care momentan exist ca un refugiat ce învață încă o limbă necunoscută pentru a ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu