pentru pământ
cu norii îngreunând pustiul de sub unghii
și mâinile ce au devenit astăzi un adăpost ferm
pentru ploi imaginare
(în loc de umbrele și vată de zahăr
topindu-se frumos pe drumul
ce veșnic miroase a copilărie).
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Viața mea nu se continuă
în locul oricărei vieți nu își mai face cicatrici noi în acest capăt de liniște sunt o mireasă cu lacrimi ce împodobesc fiecare milimetru...
-
cu degete oarbe în timp ce aerul plesnește dureros în mai puțin de o secundă toate organele tot așa trupul meu a învățat să asculte de mine... -
Problematica ştiinţifică abordată şi scopul demersului de cercetare Am ales să dezbat în cadrul acestei lucrări o temă controversată, zi... -
o dragoste infinită e atunci când ai vrea să trăiești măcar cu o secundă mai mult să respiri soarele în întregime și tot trupul tău să devi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu