ca un drum ce își dezleagă dragostea uriașă de corp măcar puțin ia-mi din greutatea aceasta să pot pune visul meu lângă visul tău
tâmplă lângă tâmplă cauterizată cu stele
să creștem din nori ca niște fantome ce au supraviețuit morții și se întorc înapoi pe pământ să locuiască cel mai departe de liniște
eu cea care îți sărutăm umbra și apoi îmi simțeam buzele ude până noaptea târziu
eu trec pentru a infinita oară prin tine și descos toate orele din inima timpului să trăiesc cu ce a mai rămas viu dintr-o femeie în care s-a plâns până s-a născut un ocean nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu