oasele mele abia sângerează
încă mai am de crescut, de îndulcit pomii sălbatici departe, departe în cărarea vântului, unde păsările se nasc fără nume și rămân nescrise
precum sufletul meu se șterge astăzi din toate cărțile cu oameni înapoi în singurătate
căci inima mea și-a atins cascada cu adâncimi și a făcut dragoste în timp ce plângea desfăcută în soare
sunt înălțimi ce despart oameni de inima lor și zile în care abia apuc să trăiesc, să îmi las dragostea să picure ca un lapte negru strălucitor
numai bun de pescuit stele
cuvântul meu sângerează
până și pâinea mea sângerează
cu cea mai dulce moarte din lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu