miercuri, 19 iulie 2023

Poem fără mine acasă

Presari oglinzi peste tot
o pleoapă vie descifrează atingerile din întuneric. 
Cerul își ascunde un capăt. 
O inimă fără oameni e ca un înger ce umblă legat cu bombe. 

Sufletul meu este o fuziune perfectă între rachete și catedrale în turnul orașului interstelar.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

când mǎ ridic pe vârfuri

pământul se stinge  buzele tale au venit firesc ca o umbrǎ din care i s-au desprins oameni.  Râvnesc pe vârfuri, dar carnea nu îmi ajunge ni...