Momentul în care simți o parte din univers vărsându-și o parte din stele iar eu îți pândesc marginile sufletului cu o foarfecă imaginară, incapabilă să taie din tine
și plouă și-n inimile noastre ca într-un miez viu fără cărări
pe unde a trecut dragostea s-a născut un cireș sălbatic fără de trup ca într-o rotație completă, desăvârșită a pământului
în cosmos nu plouă, dar șansele de viață trec ca un vârf de cuțit în carnea singurătății
azi suntem vii doar sufletele noastre incomplete visează că se iubesc că fac dragoste și apoi mor departe în lume
și visul acesta e cea mai vie formă de viață pe care o cunosc căci spală întunericul din el însuși, ca o scară ce descinde-n abis ca într-un loc magic
Dumnezeu face decor pentru stele precum inima mea se face nesfârșită când dorm (iar tu ești tot ce pot închipui mai ascuns, în toate gândurile ce se nasc să respingă orice fisură în care se poate strecura moarte).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu