Ziua în care m-am născut nu mai există, doar o femeie în a cărei trup s-au trasat granițe din vara lui ‘89 până
astăzi.
La început am văzut lumea în poze alb negru apoi Dumnezeu a atins-o și culorile au început să lăcrimeze. Chiar eu am fost trecutul unei lacrimi, cu o mamă tânără și frumusețe neînvinsă.
Când venea vremea, căutam ticăitul cu inimi și curând toate pădurile se întunecau ca o suflare în lumânări. De atunci am crescut mai mult în inima mea, prin locuri ascunse, cărând cărți într-o pungă de rafie kilometri întregi
la mulți ani palmelor tăiate
la mulți ani fericire născută-n dureri
rochiile mele cresc mai repede decât pot visa
la urmă viața cărților
și gândul că fiecare picătură de sânge ascunde o poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu