dacă ar fi ales să se nască înaintea cuvintelor
înaintea ploii
a pământului frământat
când iubești și stai de cealaltă parte a lunii când iarba tremură ca într-o fotografie cu dragoste
din care oamenii și-au prefăcut tristețea în umbre fără gravitație și inimi să lumineze sfârșitul timpurilor
în locul memoriei
când pui urechea pe pântecul mamei și simți cum mișcă viață dintr-un univers moale, aproape neîncăpător abia așteptând primul răsărit dinaintea celorlalte răsărituri adus pe pământ ca o scânteie din rai
tu crești și te faci mare să poți culege stele din cerul nopții ca dintr-o grădină ce se întinde peste anotimpuri, la nesfârșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu