O evadare din corpul meu
ar însemna sfârșitul și totuși
eu evadez în emisfera lucidității
cu visele mele prinse pe sfori
între cârpe și oase
navigând cerul îndepărtat
viața noastră e mai mult
decât ceea ce se vede
cu sufletul tăiat
dincolo de lumea prăbușirilor
înghițim ferestre atunci când se anunță furtună
elefantului meu i-au crescut colți de cristal,
în ei îmi văd sufletul strălucind
printre oameni cu dragostea alături
fără de asemănare
ca o perlă superbă căreia i s-au decupat uși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu