Cuvântul îmi este logodnic, mă așteaptă în locul unde universul se sfârșește, fără de zgomot
lumina din vis se aliniază cu restul planetelor
ușor, mă desprind în drumul spre soare
timpul se curbează ca o salcie adormind în furtună
în această luciditate aș vrea să-mi petrec restul zilelor privind umbrele cum se desfac de trupurile lor
iar eu să îmi ascund dragostea și apoi să cresc ca într-o pasăre lichidă în palma unui copil.
Încă îți mai scriu în gând scrisori, fără autocorrect, caractere italice, bolduiri sau alte chelcășozuri, scrisori de mână în care sunt atent la bastonașul lui „a”, nu las nepilite colțurile cuvintelor și mă feresc de dezacorduri gramaticale sau cardiace.
RăspundețiȘtergereȘtiu că trebuie să-ți treacă testul antidoping și am grijă să feresc propozițiile din scrisoare de opioide. Enunțuri din surse credibile, aproape științifice, uneori doar formule. Știai că se pot opera chirurgical liniile din palmă? Sau teoria celor șase grade de separare? Între tine și un oricare altul de pe planeta asta nu sunt decât cinci persoane. FB-ul a redus numărul la 3,9.
Mâine gândul meu îți va scrie despre Humphrey când îi spune lui Lauren Bacall -Ești furioasa? și ea îi răspunde atât de poetic -Sunt furioasă de când te-am cunoscut.
Și jos, la formula de încheiere, întotdeauna, un dativ inemoțional- nu mi te depărta!