Frigul trece peste inima mea ca un sărut de corali prin mările infinitului. Cu tine îmi trăiesc zilele tulburător de frumos, uneori cerul mă înlocuiește de la tălpi în sus nu exist decât o zi
ziua în care fluturii se nasc și plutesc în lumină, apoi se pierd tremurând pentru totdeauna în necunoscut.
De luni până duminică numele meu este Saturn în toate limbile universului.
Iubim și dezertăm în obscuritate, cu teama fantastică de a ne regăsi cu ochii închiși în același loc după ce viața ne-a mai sfârșit o dată.
Dar eu te iubesc cu toată ploaia ce cade peste setea pământului direct în sufletul meu și nu-mi pot închipui o dragoste mai mare și mai tăcută, ca aceea ce îndură tot, mișcând cu putere nevăzutul necuprinsului neatins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu