Aș putea găsi frumusețe în cochilia abandonată a unei păsări (dar tu mi-ai spune pe bună dreptate că păsările nu au cochilii, dar soarele meu este umed și pielea lui învelește un trup cu iarbă fierbinte) ca un vis decuplat ce încă locuiește pleoapa singurătății.
Atât de viu precum dragostea ce pictează ochiul Lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu