Emmaus

Am intrat în pereții închisorilor lângă sufletul tău era cald ca o zi de primăvară neînchipuit de frumoasă între oasele zidurilor munți de cascade creșteau, mi-ai spus că așa intră raiul în colțuri întunecate, apoi se răspândește contaminând întunericul și aceasta era o taină. Afară lumea curgea, ceilalți deținuți împleteau pâine. Am văzut îngeri îmbrăcați în oameni scoțând dragoste ca dintr-o fântână. Am băut din acea apă, o înghițitură mică ar potoli toată setea pământului.

Mă gândeam că Însuși Hristos cel viu respiră prin porii mediului auster, își varsă vindecarea precum vinul cel bun tuturor mirilor ce-și unesc rădăcinile în împărăția cu stele. 

Întreaga iubire încape într-o picătură mică, microscopică, ascunsă vederii. 

Nouă ne ajunge atât cât e, putem face minuni, împărțind pâini ca din inimile noastre.